Miezonoptica la Schitul Darvari…

Posted in Editoriale with tags , , on Iulie 15, 2008 by lavrentie

Bucurestiul pare in aceste momente de vara un adevarat munte de agnoasa, de respingere a Sfantului Duh. Oamenii se ingesuie care mai de care sa ajunga la servici, se ghiontesc, se cearta, ce sa mai, o adevarata babilonie. Dragostea de aproapele e complet abolita, iar diavolii isi dau in petec…

Seara pare pentru multi dintre noi o oaza, un gat de relaxare, in calea temperaturii ridicate de peste zi. Si, desi majoritatea dintre noi ne aciuam la gura unui aer conditionat, sunt unii care se roaga. Da, sunt multi care in timp ce noi dormim, in timp ce noi lucram, ei se roaga, se roaga pentru noi, pentru altii…

Manastirile din Bucuresti dau capitalei mantia de cetate ortodoxa. Aici, precum odata la Constantinopol, sunt biserici mari si semete, aurite si argintate, cu turle mari si turle mici, din lemn sau zid, toate au un singur scop, mantuirea noastra…

De te prinde seara pe Magheru si simti ca sufletul tau are si el nevoie sa se racoreasca, odata ce ai ajuns la intersectia cu C.A. Rosetti, fa dreapta de vii dinspre Universitate si mergi cale nu lunga pana la intersectia cu Maria Rosetti si pana la o ramificatie mica, si anume strada Schitul Darvari.

De cum ai intrat simti mireasma de tamaie si adierea vantului care zguduie teiul, cazand boabe pe acoperis. Atmosfera e umeda, asta pentru ca de abia s-a udat gradina manastireasca…

Ansamblul monahal are in centru biserica mica si cocheta, in stil oltenesc, care odata ce ai intrat in ea iti induce starea de ireal, de neclar si de indumnezeire a clipei. Candelele lumineaza nitel atmosfera alaturi de cateva lumanari, iar din strana monahii isi arcuiesc glasurile in canturi bizantine.

Afara pe laturi sunt chiliile, cladiri albe imbrodate cu balcoane de lemn si oluri cu flori atarnand. Copacii inalti apasa si ei atmosfera amplificand glasul sufletului dornic de rugaciune…

Inauntru calugarii si cativa credinciosi asista la Sfanta Slujba a Miezonopticii. Parintele Macarie din altar binecuvanteaza, iar strana raspunde lung si solemn, inmiresmand atmosfera funebra cu psalmi si rugaciuni.

Credinciosii fac matanii, cruci multe si se inchina la Sfintele Moaste, de langa icoana Maicii Domnului de pe peretele de Miazazi.

In fata altarului, avand epitrafil si camifalca Parintele se roaga, pentru noi, pentru cei ce canta, pentru cei ce calatoresc, pentru toti oamenii, pentru pacea lumii… Parintele Staret glasuieste alaturi de monahii sai, iar ceilalti din biserica aidoma canta pentru Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu. La final, Parintele din altar, miruieste si binecuvanteaza pe toti…

O astfel de slujba ne poate aduce multe bucurii, caci racoarea sufletului in canicula tristetii inseamna mult…

Anunțuri

Parintele Serafim Rose: „Sa nu afirmam ortodoxia calcand in picioare pe altii”

Posted in Actualitate with tags , , on Iulie 15, 2008 by lavrentie

“Crescând în creştinismul ortodox până când credința devenise însăşi substanța întregii sale ființe, Părintele Serafim îi sfătuia pe oameni să nu caute să-şi afirme Ortodoxia „călcând în picioare” pe alții. Iată ce îi scria unui catehumen ortodox:

Intrucât te pregăteşti pentru Botez, îngăduie-mi să-țin câteva sfaturi:

1. Să nu-ți îngădui să rămâi cantonat în aspectul exterior al Ortodoxiei – fie că e vorba de splendidele slujbe bisericeşti (acea „high church”) de care ai fost atras în copilărie, de rânduiala din afară (post, metanii, etc), de „corectitudinea” după canoane, etc. Toate acestea sunt bune şi de folos, dar dacă le acorzi o importanță exagerată, o sa ai parte de necazuri şi încercări. Tu vii la ortodoxie ca să-L primeşti pe Hristos, şi nu ai voie să uiți niciodată acest lucru.

2. Să te fereşti de atitudinea exagerat de critică. Nu spun să-ți anulezi intelectul şi discernământul, ci mai curând să le subordonezi unei inimi pline de credință („inimă” însemnând nu doar „sentiment”, ci ceva mult mai profund – organul care îl cunoaşte pe Dumnezeu). Din păcate, sunt unii convertiți care se cred foarte „isteți” şi folosesc Ortodoxia ca pe un mijloc de a se simți superiori față de ortodocşii din alte jurisdicții. Desigur, teologia ortodoxă este mult mai profundă şi mai de bun simț decât teologiile greşite ale Apusului modern, însă atitudinea  noastră de temei față de ea trebuie să fie una de smerenie, şi nu de mândrie. Convertiții care se mândresc că „ştiu mai bine” decât catolicii şi protestanții, ajung deseori să „ştie mai bine” şi decât preotul lor din parohie, şi decât episcopul, si până la urmă şi decât Părinții şi întreaga Biserică!

3. Adu-ți aminte de faptul că supraviețuirea ta de creştin ortodox depinde în mare măsură de legătura nemijlocită cu tradiția vie a Ortodoxiei. Este ceva cu neputință de aflat din cărți, cu neputință de definit. Dacă atitudinea ta este smerită şi fără criticism exagerat, dacă Îl aşezi pe Hristos pe primul loc în inima ta şi cauți să trăieşti o viață normală, după rânduiala şi practica ortodoxă, atunci vei avea parte de o astfel de legătură. Din păcate, majoritatea jurisdicțiilor ortodoxe din ziua de azi […] pierd această legătură, datorită duhului lor lumesc. Dar mai este şi o ispită „de-a dreapta”, purcezând din acelaşi hipercriticism despre care am vorbit. Biserica tradiționalistă (vechi-calendaristă) din Grecia se află într-un adevărat haos tocmai din această pricină, pentru că jurisdicțiile se luptă între ele şi se anatemizează reciproc unele pe altele din pricina „corectitudinii canonice”, pierzând din vedere întreaga tradiție în probleme de o mult mai mare finețe […].

Dumneata însuți ai destulă experiență de viață pentru a şti să te fereşti de asemenea ispite, care sunt specifice mai mult celor tineri şi neexperimentați; dar este bine să nu le uităm.”

Ieroschimonahul Damaschin, “Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose”

Sursa: cuvseraphimrose.wordpress.com

IPS Nicolae – Interviu Radio Romania Actualitati

Posted in Actualitate on Iulie 15, 2008 by lavrentie

Reporter: …Legat de momentul acesta, al Sinodului, cum primiti decizia Sfantului Sinod, Inalpreasfintia voastra?

IPS Nicolae: Cu toata smerenia si buna credinta. Sunt increzator in realitatea, obiectivitatea tuturor hotararilor Sfantului Sinod si nu pot decat sa fiu cu recunostiinta pentru faptul ca Sfantul Sinod apreciaza si bunele si relele asa cum se cuvine.

Reporter: A fost o greseala gestul pe care l-ati facut?

IPS Nicolae: Deocamdata Sfantul Sinod a fost, sa zic asa, cu obiectivitate critica fata de ce am facut eu, dar e dreptul Sfantului Sinod.

Reporter: Regretati lucrul acesta?

IPS Nicolae: Sigur ca imi pare rau ca s-a ajuns la asa situatie, dar imi pastrez buna credinta in bunul Dumnezeu.

Click aici pentru varianta audio!!

Parintele Amfilohie – Despre curajul marturisirii adevarului

Posted in Generale with tags , , , on Iulie 15, 2008 by lavrentie

Parintele Savatie Bastovoi despre cazul „Corneanu”

Posted in Actualitate with tags , , , on Iulie 15, 2008 by lavrentie

„Comunicat (în legătură cu hotărîrea Sinodului BOR)”

„Acest comunicat mi-a parvenit ieri, dar nefiind sigur că prezintă varianta finală, am ezitat să-l public. Văzînd că a apărut pe alte pagini de internet, îmi îngădui şi eu publicare lui.

Asociaţiile şi fundaţiile iniţiatoare ale Memoriului referitor la apostazia de la dreapta credinţă a Mitropolitului Nicolae Corneanu şi a Episcopului Sofronie Drincec declară că respectă hotărârea membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a primi „regretul şi pocăinţa” celor doi ierarhi care „au produs tulburare în Biserică prin gesturile lor necanonice” în măsura în care cei doi îşi vor renega în scris şi în mod public faptele reprobabile pentru care s-a cerut Sfântului Sinod să fie judecaţi şi îşi vor mărturisi pocăinţa.

În mod concret ne referim, în cazul mitropolitul Nicolae Corneanu, la:
1. Slujirea cu clerici caterisiţi de către alţi ierarhi ai BOR;

2. Afirmaţia eretică potrivit căreia trebuie să recunoaştem pe papă „drept cap al Bisericii, ca o concluzie a unităţii creştinismului”;

3. Încurajarea acţiunilor prozelitiste ale unor pastori neoprotestanţi, prin invitaţiile trimise în numele poporului ortodox român şi sprijinul logistic acordat „evanghelizării” dreptcredincioşilor de către aceştia;

4. Împărtăşirea cu cei de altă credinţă în ziua de 25 mai 2008, act ce „răstoarnă din temelii Ecleziologia Ortodoxă şi constituie încălcarea extremă a Sfintelor Canoane, adevărată jignire adusă înseşi Tainei Bisericii”. (citat din Epistola oficială a conducerii Sfântului Munte Athos adresată membrilor Sf. Sinod al BOR).

În cazul episcopul Sofronie Drincec ne referim la:

1. Împreună slujirea cu greco-catolicii în mai multe rânduri, culminând cu împreună litrughisirea la slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari din cadrul Liturghiei săvârşite la Botezul Domnului în ianuarie 2008;

2. Persecutarea preoţilor cu o râvnă deosebită pentru păstrarea dreptei credinţe şi numirea într-o parohie ortodoxă a unui preot eterodox, precum şi altele asemenea.

Precizăm că astfel s-a procedat dintotdeauna în istoria Bisericii. Mărturisirea scrisă şi publică a pocăinţei în cazul unor acte de apostazie publică este o condiţie sine qua non pentru a fi certificat „primul pas spre îndreptare”, mai cu seamă că în situaţia noastră Sfântul Sinod a aplicat un pogorământ dus dincolo de orice limită.

Imediat după 1990, mitropolitul Nicolae a crezut de cuviinţă să facă o mărturisire publică, recunoscând colaborarea cu regimul comunist şi manifestându-şi regretul, iar clerul şi credincioşii l-au iertat. Acum, întrucât actele anticanonice ale mitropolitului şi ale episcopului sunt cu mult mai grave, scandalizând o întreagă Biserică (ne referim şi la ortodocşii din Rusia, Grecia, Serbia, Finlanda, Franţa, şi chiar din Statele Unite), se impune de la sine o repudiere publică în timpul cel mai scurt posibil a celor afirmate şi făptuite.

Lipsa unei mărturisiri publice din partea celor doi ar slăbi încrederea dreptcredincioşilor români în proprii ierarhi, în condiţiile în care aceştia s-au pus garanţi ai pocăinţei acestora.

Iertarea pentru pocăinţa lor spontană pare să fi rezolvat cumva grava criză ecleziologică din ultimele luni. Însă trebuie precizat că, până la realizarea lepădării de concepţiile eterodoxe în mod public, neliniştea şi tulburarea produse în poporul dreptcredincios nu vor înceta. Aceasta deoarece, prin întregul lor comportament anterior desfăşurării Sinodului, cei doi ierarhi au alimentat temerea că manifestarea regretului în faţa Sfântului Sinod ar putea fi numai un act formal, de circumstanţă, pentru salvarea scaunului. Nu ştim în ce a constat pocăinţa celor doi ierarhi pe parcursul lucrărilor sinodului, însă la încheierea acestuia, din afirmaţiile mitropolitului Corneanu în mod clar rezultă că nu are nici o urmă de părere de rău pentru faptele comise (cf. interviului la Radio România Actualităţi).

Prin urmare, poporul aşteaptă cu nelinişte ca ipotetica, deocamdată, pocăinţă să fie urmată de o schimbare completă a cugetării eterodoxe, să rodească într-o atitudine de mărturisire fermă a dreptei credinţe, atât prin cuvânt, cât şi prin faptă.

În cazul în care se va constata că cei doi ierarhi au mimat doar conjunctural regretul şi pocăinţa, vom cere o rejudecare de urgenţă a cazurilor, pentru a nu se ajunge la tulburări şi mai mari în Sfânta noastră Biserică şi pentru a reface imaginea pătată a Bisericii Ortodoxe Române în faţa celorlalte Biserici Ortodoxe.

Receptăm pozitiv hotărârea Sfântului Sinod de a aplica de acum în colo fără întârziere dispoziţiile canoanelor care interzic împreuna rugăciune cu cei de altă credinţă (cum sunt şi canoanele apostolice 10, 45, 46 şi 64). Avem convingerea că încălcarea lor şi a multor altora a fost factorul care a condus treptat la actul apostat de inter-comuniune cu greco-catolicii.

Credem cu tărie că această hotărâre, care presupune, desigur, renunţarea la săptămâna de rugăciune în comun din ianuarie, va contribui în mod esenţial la întărirea conştiinţei ortodoxe a poporului român. În fapt, acesta era şi scopul urmărit de Sfinţii Părinţi când, glăsuind în Duhul Sfânt, au interzis prin mai multe canoane desfăşurarea oricărei rugăciuni împreună cu eterodocşii.

În ceea ce priveşte federaţia asociaţiilor noastre, vă asigurăm că vă vom acorda întregul sprijin în păzirea cu stricteţe a acestei hotărâri, care de altfel nu face decât să reactualizeze, dacă mai era nevoie, o reglementare fundamentală pentru viaţa Bisericii din primele veacuri ale creştinismului şi până în zilele noastre.

Comuniunea în rugăciune este şi trebuie să rămână expresia esenţială a unităţii de credinţă întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică!

Asociaţiile şi fundaţiile Laicatului Ortodox Român iniţiatoare ale Memoriului referitor la apostazia de la dreapta credinţă a Mitropolitului Nicolae Corneanu şi a Episcopului Sofronie Drincec

11 iulie 2008, la prăznuirea Sfintei şi lăudatei Muceniţe Eufimia. „

Sursa: http://savatie.wordpress.com